8 definiții pentru trenuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. (Rar) Diminutiv al lui tren.Tren + suf. -uț.

trenuț sn [At: DL / Pl: ~uri / E: tren + -uț] 1-2 (Șhp) Tren (1) (mic) Si: trenuleț (1-2), (pop) trenușor (1-2). 3 Tren (1) de linie îngustă Si: trenuleț (3).

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren.Tren + suf. -uț.

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren (1); tren mic care circulă pe șine înguste, prin locuri greu de străbătut. V. decovil, drezină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trenúț (rar) s. n., pl. trenúțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: trenuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trenuț
  • trenuțul
  • trenuțu‑
plural
  • trenuțuri
  • trenuțurile
genitiv-dativ singular
  • trenuț
  • trenuțului
plural
  • trenuțuri
  • trenuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trenuț

  • 1. rar Diminutiv al lui tren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trenuleț

etimologie:

  • Tren + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09