9 definiții pentru trend

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREND, trenduri, s. n. Tendință. – Cuv. engl.

trend sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg trend] 1 (Ecn; agm) Evoluție a pieței, a comerțului. 2 (Blg) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic).

TREND s.n. 1. (Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului. 2. (Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl. -duri. / < engl. trend].

TREND s. n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl. trend)

trend s. n. (cuv. engl.) Tendință ◊ „Se știe că civilizația modernă, crescând laicizată, suportă din ce în ce mai greu manifestările tradiționale. Iar evreii, mai ales tineretul, nu fac excepție de la acest trend general al vremurilor.”„22” 40/95 p. 13. ◊ „1995 a continuat acest trend al unui autoritarism tot mai pronunțat.” D. 155/96 p. 14 (cf. it. trend; DPN 1963; DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trend, trenduri s. n. (pub.) tendință

Intrare: trend
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trend
  • trendul
  • trendu‑
plural
  • trenduri
  • trendurile
genitiv-dativ singular
  • trend
  • trendului
plural
  • trenduri
  • trendurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trend, trendurisubstantiv neutru

  • 1. Tendință. DEX '09
    sinonime: tendință
    • 1.1. biologie Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). DN
  • 2. economie Situație, evoluție a pieței, a comerțului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.