7 definiții pentru trend

TREND, trenduri, s. n. Tendință. – Cuv. engl.

*trend s. n., pl. trénduri

TREND s.n. 1. (Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului. 2. (Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl. -duri. / < engl. trend].

TREND s.n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl. trend)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

trend s.n. (cuv. engl.) Tendință ◊ „Se știe că civilizația modernă, crescând laicizată, suportă din ce în ce mai greu manifestările tradiționale. Iar evreii, mai ales tineretul, nu fac excepție de la acest trend general al vremurilor.” ◊ „22” 40/95 p. 13. ◊ „1995 a continuat acest trend al unui autoritarism tot mai pronunțat.” D. 155/96 p. 14 (cf. it. trend; DPN 1963; DN3)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

trend, trenduri s. n. (pub.) tendință

Intrare: trend

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trend trendul
plural trenduri trendurile
genitiv-dativ singular trend trendului
plural trenduri trendurilor
vocativ singular
plural