*tren n., pl. urĭ (fr. train, d. trainer, a tîrîi. V. antrenez). Șir de vagoane trase de locomotivă: tren rapid saŭ accelerat, tren de plăcere. Drum de fer, cale ferată: a pleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca făcînd parte din cavalerie și comandate de ofițerĭ provenițĭ din cavalerie) însărcinate cu transportu bagajelor (maĭ ales cu subsistența) uneĭ armate: armata românească are cîte un divizion de tren de fiecare corp de armată. Șir de căruțe de bagaje ale unuĭ regiment (trenu regimentar) saŭ de munițiunĭ de artilerie (tren de artilerie).