2 definiții pentru trematofor
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
trematofór adj. m., pl. trematofóri; f. sg. trematofóră, pl. trematofóre
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TREMATO-1 „gaură, orificiu”. ◊ gr. trema, atos „gaură, scobitură” > fr. trémato-, engl. id. > rom. tremato-. □ ~for (v. -for), adj., prevăzut cu orificii; ~zaur (v. -zaur), s. m., amfibian stereospondil sau labirintospondil, de talie mare, care a trăit în cretacic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: trematofor
trematofor adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)