opțiuni
  • info

12 definiții pentru treierător

din care

Explicative DEX

TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

treierător, ~oare [At: (a. 1750) GCR II, 62/32 / P: tre-i~ / V: (înv) tri~, trierătoriu, (reg) trierătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: treiera1 + ~(ă)tor] 1 a Care treieră1 (1). 2 smf Persoană care se ocupă cu treieratul1 (1) cerealelor. 3 sf Mașină de treierat1 (1) Si: batoză. 4 sf (Reg) Tăvălug folosit la treierat1 (1).

TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S. f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.

TREIERĂTOR, -OARE, treierători, -oare, s. m. și f. Muncitor la batoză. Grație întrecerilor dintre cosași, treierători, șoferi, legători de snopi etc., grîul de toamnă de pe o suprafață de 90 ha a fost recoltat în 2 zile. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/3.

treĭerătór, -oáre s. Cel ce treĭeră: treĭerătoriĭ harnicĭ. S. f., pl. orĭ. Mașină de treĭerat, batoză.

trierătoare sf vz treierător

trierător, ~oare smf vz treierător

trierătoriu, ~oare smf vz treierător

treerător m. cel ce treeră.

Ortografice DOOM

treierător s. m., pl. treierători

treierător s. m., pl. treierători

treierător s. m., pl. treierători

Intrare: treierător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierător
  • treierătorul
  • treierătoru‑
plural
  • treierători
  • treierătorii
genitiv-dativ singular
  • treierător
  • treierătorului
plural
  • treierători
  • treierătorilor
vocativ singular
  • treierătorule
plural
  • treierătorilor
trierătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trierător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trierătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

treierător, treierătorisubstantiv masculin
treierătoare, treierătoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor care lucrează la batoză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grație întrecerilor dintre cosași, treierători, șoferi, legători de snopi etc., grîul de toamnă de pe o suprafață de 90 ha a fost recoltat în 2 zile. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 7/3. DLRLC
etimologie:
  • Treiera + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.