13 definiții pentru treflă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÉFLĂ, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă); p. ext. cusătură făcută astfel. 3. (Tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. – Din fr. trèfle.

TRÉFLĂ, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă); p. ext. cusătură făcută astfel. 3. (Tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. – Din fr. trèfle.

treflă sf [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~fă / Pl: ~le / E: fr trèfle, ger Treff] 1 Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi Si: (înv) spatie. 2 Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă, în formă de frunză de trifoi, la unele haine (în special la uniformele militare din trecut). 3 (Pex) Cusătură făcută în treflă (2). 4 (Teh) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. 5 (Aht) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 6 (Mrn) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 7 Încrucișare suprapusă de șosele. 8 Pasaj denivelat.

TRÉFLĂ, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. Cu un șase de treflă în mînă, mai ceru o carte. DUMITRIU, N. 114. Nouă ochi de treflă. ALECSANDRI, T. 1202. 2. (În vechea armată) Găitan de fir sau de bumbac cusut în formă de frunză de trifoi la umerii hainelor ofițerești.

TRÉFLĂ s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imită trifoiul. ♦ Găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă); (p. ext.) cusătură astfel executată. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 4. Încrucișare suprapusă de șosele; pasaj denivelat. [< fr. trèfle].

TRÉFLĂ s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (poligr.) ornament care imită trifoiul. ◊ găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții. 5. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea. (< fr. trèfle)

tréflă (stradálă) s. f. (circ.) Pasaj (denivelat), de obicei de forma unui trifoi cu patru foi ◊ „La suprafață, circulația vehiculelor, în sensul Calea Moșilor – Șoseaua Colentina și invers, a fost concepută a se realiza la nivelul rutier actual, cu posibilități fluente de angajare în toate direcțiile prin trefle stradale speciale.” Sc. 11 I 78 p. 1 (din fr. croisement/carrefour en trèfle, sau, prin elipsă, trèfle; DMC 1960; DN, DEX – alt sens, DN3)

TRÉFLĂ ~e f. 1) (la cărțile de joc) Semn distinctiv având forma unei frunze de trifoi de culoare neagră. 2) Carte de joc marcată cu acest semn. Damă de ~. [Sil. tre-flă] /<fr. trefle

treflă f. 1. Bot. trifoiu; 2. spatie: rigă de treflă AL.; 3. ornament de arhitectură ce imită trifoiul (= fr. trèfle).

*tréflă f., pl. e (fr. trèfle. V. trifoĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tréflă (tre-flă) s. f., g.-d. art. tréflei; pl. tréfle

tréflă s. f. (sil. -flă), g.-d. art. tréflei; pl. tréfle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÉFLĂ s. ghindă, spatie, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

TREFLĂ s. ghindă, spatie, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

Intrare: treflă
  • silabație: tre-flă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treflă
  • trefla
plural
  • trefle
  • treflele
genitiv-dativ singular
  • trefle
  • treflei
plural
  • trefle
  • treflelor
vocativ singular
plural

treflă

  • 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cruce ghindă spatie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu un șase de treflă în mînă, mai ceru o carte. DUMITRIU, N. 114.
      surse: DLRLC
    • Nouă ochi de treflă. ALECSANDRI, T. 1202.
      surse: DLRLC
  • 2. poligrafie Ornament care imită trifoiul.
    surse: DN
  • 3. Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. prin extensiune Cusătură făcută astfel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.2. arhitectură Ornament compus din trei cercuri care se întretaie.
      surse: DN
  • 4. tehnică Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. marină Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate.
    surse: DN
  • 6. Încrucișare suprapusă de șosele; pasaj denivelat.
    surse: DN

etimologie: