trec, -út, a tréce v. intr. (lat. traicere [din *trans-icere, a arunca dincolo], de unde s’a făcut traécere, trécere. V. traĭect). Mă duc în alt loc: elevu trecu de la tablă la loc; a trece dintr’o odaĭe, dintr’o corabie, dintr’o țară în alta. Merg dincolo, curg dincolo, străbat: armata trecu pin sat, Dîmbovița trece pin Bucureștĭ, glonțu trece pin scîndură. Mă scurg, (vorbind de timp): a trecut mult pîn’a venit. Întrec, las în urmă: trecem de castel, (fig.) am trecut de 40 de anĭ. Am drum pe lîngă: el trece des pe la casa noastră. Fig. Îndur, pățesc: am trecut pin multe pîn’am ajuns aicĭ. Am experiența lucruluĭ: profesoru a trecut pe unde e elevu. Mă transmit: vorba trece din gură’n gură, caracterele trec din tată’n fiŭ, corona trecu de la o dinastie la alta. Evoluez, pășesc: a trece de la o ideĭe la alta, dela vorbe la fapte. Îs adoptat (vorbind de lege), îs admis (reușesc) la examin saŭ îs promovat în clasa următoare (vorbind de un elev): legea trecu și pin senat, elevu trecu la examen, trecu în clasa a doŭa. Excedez, întrec: nu trece nicĭ un franc peste sută. Nu durez, dispar, per: frumuseța trece, vremea trece, ploaĭa și periculu trecu, pofta îĭ trecu. A trece de, a fi considerat ca: a trece de savant. A trece la, a dezerta: a trece la dușman. A trece peste ceva (o persoană, un paragraf, o faptă), a nu considera, a ignora (și a ĭerta). A-țĭ trece pin cap (gînd, minte), a te gîndi la ceva: nicĭ nu ĭ-a trecut pin gînd ce se poate întîmpla. A-țĭ trece cineva înainte, a te întrece în rang orĭ în știință. Treacă-meargă, fie, asta maĭ merge, se maĭ poate admite saŭ permite. V. tr. Străbat, taĭ, traversez: am trecut Dunărea în not. Transport: luă copiiĭ în brațe și-ĭ trecu peste pîrăŭ. Fac să circule: a trece o monetă falsă. Înscriŭ: trec ceva în condică. Fig. Străbat cu succes, reușesc: a trece un examen. Străbat, trăĭesc: nu știŭ cum oĭ trece ĭarna asta. Consum, întrebuințez: a fost ger și am trecut lemne multe. Permit, las să meargă: multe țĭ-am trecut, dar asta nu țĭ-o pot trece. Omit, sar, las afară: aĭ trecut un rînd din temă. A te trece sudorile, sudorĭ de moarte, a asuda de emoțiune (de îngrijorare). A te trece lacrănmile, a nu ți le maĭ putea ținea. Triv. A te trece spurcatu, a nu maĭ putea ține urina (de frică). A trece pin foc, a dezinfecta pin foc (ferbînd, prăjind ș. a.). A trece pin sabie și foc, 1. a străbate pin văpaĭa bătăliiĭ; 2. a ucide și a incendia. A trece cu vederea, 1. a omite, a nu băga în samă: a trece cu vederea un cuvînt din text, 2. a permite, a ĭerta: ĭ-am trecut cu vederea multe. A trece supt tăcere, a lăsa nepomenit (nemenționat). V. refl. Îmbătrînesc, mă veștejesc: uniĭ oamenĭ se trec răpede. Mă usuc, ĭes din sezon saŭ din modă: trandafiriĭ s’aŭ trecut, mirosu florilor s’a trecut, moda proastă trece răpede. Mă consum, mă întrebuințeu: lumînarea s’a trecut. A ți se trece un lucru, a ți se permite, a ți se ĭerta: altă dată nu ți se va maĭ trece. A se trece un lucru la tine, a avea crezare: asemenea mincĭunĭ nu se trec la mine. A te trece cu firea, a te emoționa, a lua lucrurile prea în serios. A te trece (cu gluma), a merge prea departe (cu gluma).