TREANȚĂ, trențe, s. f. Bucată sfîșiată dintr-o pînză, dintr-o haină, dintr-o rufă; haină, pînză, rufă veche ruptă în bucăți; zdreanță. După ce l-au purtat și l-au așezat la umbra șoprului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a învelit c-o treanță de cojoc. SADOVEANU, M. C. 49. Era îmbrăcat în niște trențe murdare și urîte. POPESCU, B II 28. Hîrtia pe care scriem și tipărim se face din trențe. ODOBESCU, la TDRG. N-are-a toarce, n-are-a țese Și din trențe nu mai iese. BOLLIAC, O. 182.