TREANȚĂ, trențe, s. f. Bucată sfîșiată dintr-o pînză, dintr-o haină, dintr-o rufă; haină, pînză, rufă veche ruptă în bucăți; zdreanță. După ce l-au purtat și l-au așezat la umbra șoprului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a învelit c-o treanță de cojoc. SADOVEANU, M. C. 49. Era îmbrăcat în niște trențe murdare și urîte. POPESCU, B. II 28. Hîrtia pe care scriem și tipărim se face din trențe. ODOBESCU, la TDRG. N-are-a toarce, n-are-a țese Și din trențe nu mai iese. BOLLIAC, O. 182.