TRAVERTIN s. n. Tuf calcaros compact, folosit ca material de construcție și de ornament. – Din fr. travertin, it. travertino.

travertin sn [At: CANTUNIARI, L. M. 179 / E: fr travertin, it travertino] Tuf calcaros care se folosește ca piatră de construcție și care se poate lustrui ca marmura.

TRAVERTIN s. n. Tuf calcaros care se poate lustrui ca marmura și care se folosește ca piatră de construcție. – Din fr. travertin, it. travertino.

TRAVERTIN s. m. Tuf calcaros care poate fi lustruit ca marmura și se întrebuințează ca piatră de construcție. Vedem mormane de nisip fin și o argilă de culoarea travertinului. CONTEMPORANUL, S. II, 1955, nr. 481, 3/3.

TRAVERTIN s.n. Tuf calcaros care se găsește în împrejurimile orașului Tivoli (Italia) și care se poate lustrui ca marmura. [Cf. it. travertino, fr. travertin].

TRAVERTIN s. n. tuf calcaros, alb-cenușiu, care se poate lustrui ca marmura, în construcții la placarea ornamentală a fațadelor, a holurilor etc. (< fr. travertin, it. travertino)

travertin s. n.

travertin s. n.

travertin s. n.

travertin (engl.= travertine), var. de calcar de precipitație cu structură cavernoasă, de culoare albă sau gălbuie, format din aragonit și/ sau calcit fibros radiar. T. se formează prin depunerea CaCO3 din ape cu temperatură normală pe supr. unor resturi vegetale sau fragmente de roci. Porozitatea lor mare este determinată de spațiile libere rămase după distrugerea părții vegetale. Se utilizează ca piatră ornamentală. La noi se exploatează la Borsec, Borz etc. Sin. sinter calcaros.