10 definiții pentru trauler


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁULER, traulere, s. n. Navă maritimă de pescuit, echipată cu traule, folosită și pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.

trauler sn [At: LTR2 / P: tra-u~ / Pl: ~e / E: eg trawler, ger Trawler, rs траулер] Navă maritimă echipată cu traule, destinată pescuitului pe mare (la diferite adâncimi), folosită și pentru dragarea epavelor.

TRÁULER, traulere, s. n. Navă de pescuit prevăzută cu traule și destinată pescuitului pe mare, la diferite adâncimi, sau folosită pentru dragarea epavelor. – Din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler.

TRÁULER s.n. Navă de pescuit, dotată cu instalații pentru manevrarea traulelor prin unul din borduri sau prin pupă, folosită și pentru dragarea epavelor. [< engl. trawler].

TRÁULER s. n. navă maritimă de pescuit, echipată cu traule. (< engl. trawler)

tráuler s. n. 1970 (nav.) Navă de pescuit dotată cu năvoade în formă de sac (traule) pe care le trage după ea v. navă-bază, navă-uzină (din rus. trauler, engl. trawler, germ. Trawler; OSRI; D.Tr., LTR; DEX, DN3)

TRÁULER ~e n. Navă maritimă de pescuit în larg, înzestrată cu traule, cu instalații de prelucrare primară și de refrigerare a peștelui. [Sil. trau-] /<engl. trawler

tráuler-uzínă s. n. Trauler pe care este amenajată și o uzină de prelucrare a peștelui ◊ „La șantierele navale din Gdansk se află în construcție un nou trauler-uzină, care depășește prin proporții tot ceea ce s-a construit până acum în Polonia în acest domeniu.” Sc. 16 V 78 p. 5 (din trauler + uzină)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tráuler (navă) (trau-) s. n., pl. tráulere

traúler s. n. (sil. trau-), pl. traúlere

Intrare: trauler
  • silabație: trau-ler info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trauler
  • traulerul
  • trauleru‑
plural
  • traulere
  • traulerele
genitiv-dativ singular
  • trauler
  • traulerului
plural
  • traulere
  • traulerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trauler

  • 1. Navă maritimă de pescuit, echipată cu traule, folosită și pentru dragarea epavelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: