2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZ- v. trans-.

TRANS- Element de compunere însemnând „dincolo”, „peste”, care servește la formarea unor adjective, a unor substantive și a unor verbe. – Din lat. trans, fr. trans-.

TRANS- Element de compunere însemnând „dincolo”, „peste”, care servește la formarea unor adjective, a unor substantive și a unor verbe. – Din lat. trans, fr. trans-.

trans- [At: DEX / E: lat trans, fr trans-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Dincolo. 2 Peste.

TRANS- Element de compunere însemnînd «dincolo», «peste», care servește la formarea unor substantive și adjective ca: transcarpatin, transdanubian etc.

TRANS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dincolo (de)”, „peste”. [Var. tranz-. / < fr. trans-, cf. lat. trans – peste].

TRANS-/TRANZ- pref. „dincolo (de)”, „peste”, „prin”. (< fr. trans-, cf. lat. trans)

*trans- (lat. trans, dincolo, peste), prefix care înseamnă „dincolo, peste”: transalpin, transrenan (dincolo de Alpĭ, de Rin), vapor transatlántic, calea ferată transiberiană (vapor care străbate Atlanticu, cale ferată care străbate Siberia). V. stră-, cis-, ultra-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trans-Pref. care adaugă unor cuvinte sensul de „pe cealaltă parte”. Lat. trans; numai în cuvinte neol. împrumutate din fr.

Intrare: trans
Intrare: trânz
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trânz
  • trânzul
  • trânzu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trânz
  • trânzului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trans tranz

  • 1. Element de compunere însemnând „dincolo”, „peste”, care servește la formarea unor adjective, a unor substantive și a unor verbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: