TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transcriere folosită în lucrările filologice, care urmărește să redea în alt alfabet echivalentele semnelor textului copiat, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. – Din fr. translittération, lat. translitteratio.

transliterație sf [At: GRAUR, I. L. 88 / Pl: ~ii / E: fr translittération] (Lin) Transpunere a unui text scris dintr-un alfabet în altul, care urmărește să redea literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a ține seama de valoarea fonetică a semnelor Si: transcripție (1), transliterare.

TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. – Din fr. translittération, lat. translitteratio.

TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transpunere, transcriere a unui text scris, dintr-un alfabet în altul, redîndu-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seamă de nuanța fonetică a semnelor.

TRANSLITERÁȚIE s.f. Transcriere a unui text dintr-un alfabet în alt alfabet, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. [Gen. -iei. / cf. fr. translitération, lat. transliteratio].

TRANSLITERÁȚIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. (< fr. translitération)

TRANSLITERÁȚIE ~i f. Trecere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie. [G.-D. transliterației; Sil. -ți-e] /<fr. translittération

transliterație (desp. tran-sli-, -ți-e/trans-li-) s. f., art. transliterația (desp. -ți-a), g.-d. art. transliterației; pl. transliterații, art. transliterațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

!transliterație (tran-sli-, -ți-e/trans-li-) s. f., art. transliterația (-ți-a), g.-d. art. transliterației; pl. transliterații, art. transliterațiile (-ți-i-)

transliteráție s. f. (sil. -ți-e; mf. trans-), art. transliteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. transliteráției; pl. transliteráții, art. transliteráțiile (sil. -ți-i-)

TRANSLITERÁȚIE s. f. (cf. fr. transliteration, lat. transliteratio): transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete.