TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Transilvania; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau transilvănenilor (1), privitor la Transilvania ori la transilvăneni; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean.

transilvanean, ~ă smf vz transilvănean

transilvănean, ~ă [At: F. AARON, 1.1, 156/17 / V: (îvr) ~van~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Transilvania + -ean] 1-2 sm Persoană care face parte din populația Transilvaniei sau este originară de acolo Si: ardelean, (rar) transilvan (1-2). 3 smp Populația care locuiește în Transilvania Si: ardeleni, (rar) transilvani (3). 4-5 a Care aparține Transilvaniei sau transilvănenilor (3) Si: ardelenesc, (rar) transilvan (4-5). 6-7 a Privitor la Transilvania sau la transilvăneni (3) Si: ardelenesc, (rar) transilvan (6-7). 8-9 a Caracteristic Transilvaniei sau transilvănenilor (3) Si: ardelenesc, (rar) transilvan (8-9). 10 a Originar din Transilvania Si: ardelenesc, (rar) transilvan (10).

TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau care este originară de acolo; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau populației ei, privitor la Transilvania sau la populația ei; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean.

TRANSILVĂNEÁN², -Ă, transilvăneni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în Transilvania sau este originară de acolo; ardelean.

TRANSILVĂNEÁN¹, -Ă, transilvăneni, -e, adj. Din Transilvania, care aparține Transilvaniei; ardelean, ardelenesc. Dacă ar fi fost înțelept... ar fi așteptat liniștit pînă mîine, ar fi mîncat cu tînărul transilvănean și acuma ar dormi. REBREANU, R. I 48.

TRANSILVĂNEÁN¹ ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Transilvaniei sau locuitorilor ei; referitor la Transilvania; ardelean. /Transilvania n. pr. + suf. ~ean

*Transilván, -ă și (ob.) Transilvăneán, -eáncă s. (d. Transilvania). Ardelean.

transilvănean adj. m., s. m., pl. transilvăneni; adj. f. transilvăneană, pl. transilvănene

transilvănean adj. m., s. m., pl. transilvăneni; adj. f. transilvăneană, pl. transilvănene

transilvăneán adj. m., s. m. (sil. tran-), pl. transilvănéni; f. sg. transilvăneánă, pl. transilvănéne

TRANSILVĂNEÁN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populație ~.)

TRANSILVĂNEAN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populație ~.)

Quercus polycarpa Schur, « Gorun transilvănean ». Specie indigenă cu mai multe ghinde la un loc, ovate, sesile sau cu peduncul scurt, cupele cu solzii lați și peri în partea superioară. Frunze groase, coriacee, pubescente pe partea inferioară, lucioase și verzi-închis pe cea superioară, obovate, lobate. Plantă, cca 25 cm înălțime, coroană sferică.

Syringa josikaea Jacq. « Liliac transilvănean ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori slab-aromate (corolă violacee, tub 1-1,5 cm lungime), în panicule, cca 18 cm lungime. Frunze lat-eliptice sau oblongi, mai late la mijloc, pînă la 12 cm lungime; pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-aurii, pețiol 1 cm lungime. Lujeri tineri pubescenți. Plantă, de cca 3,5 m înălțime. Fruct, capsulă ovată, acută.