4 definiții pentru transductiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
transductiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr transductif] (Liv) 1 Care transformă ceva în altceva (asemănător). 2 (Fiz; spc) Care transformă o mărime în alta. 3 (Log; îs) Raționament ~ Raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate.
TRANSDUCTIV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSDUCTIV, -Ă adj. care transformă ceva în altceva (asemănător); (fiz.) care transformă o mărime în alta. ♦ (log.) raționament ~ = raționament în care trecerea de la un adevăr la altul nu se face în virtutea unei necesități logice, ca în cazul raționamentului deductiv, ci în virtutea unor coincidențe întâmplătoare; transducție (1). (< fr. transductif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transductiv adj. m., pl. transductivi; f. sg. transductivă, pl. transductive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
transductiv, transductivăadjectiv
- 1. Care transformă ceva în altceva (asemănător). DN
- 1.1. Care transformă o mărime în alta. DN
- 1.2. Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. DN
-
etimologie:
- transductif DN