tralala [At: SĂGHINESCU, V. 107 / S și: tra-la-la / E: fo] (Pop) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă cântatul din gură. 3-4 sn, i (Cuvânt care) înlocuiește cuvintele (necunoscute ale) unei melodii. 5 a (Îe) A fl cam ~ A fi cam zăpăcit. 6 a (Îae) A fi cam nebun. 7-8 sn, i (Rar) (Cuvânt care) redă surpriza în fața unei bucurii sau a unui necaz.

TRALALA interj. Onomatopee care redă cîntatul din gură sau înlocuiește cuvintele necunoscute ale unei melodii. ◊ Expr. A fi cam tralala = a fi cam zăpăcit.

TRALALA interj. (se folosește la intonarea unor cântece, uneori înlocuind cuvintele necunoscute). ◊ A fi cam ~ a fi cam ciudat, zăpăcit. /Onomat.

tralalá interj. (fr. tralala)¹ care arată cîntecu din gură: destul cu atîta tralala, măĭ băĭete! V. tre-la-lela.^[1]

tra-la-la int. imită cântarea din gură.

!tralala¹ adj. invar. (E cam ~.)

!tralala² interj.

tralala interj.

tralala interj.

tralala interj. – Susține vocalizarea tonalităților. – Var. trululu. Creație expresivă, cf. lala, fr. tralala. – Der. tralala, s. m. (smintit, lunatic); trululu (mr. turlu), s. m. (nebun), cf. ngr. τουρλός; tralalela (var. trelalela), adv. (Mold., aiurea, huihui), cf. lela.

tralala adj. invar. nebun; aiurit.