8 definiții pentru trailă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁILĂ, traile, s. f. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. – Din fr. traille.

TRÁILĂ, traile, s. f. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. – Din fr. traille.

trailă sf [At: DL / Pl: ~le / E: fr traille] Pod plutitor care se deplasează de-a lungul unui cablu, fiind remorcat de o navă sau purtat de curentul de apă.

TRÁILĂ, traile, s. f. Pod umblător, al cărui suport plutitor alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frînghii, fiind tras de pe mal de o navă sau de forța curentului de apă.

TRÁILĂ s.f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. [Pron. trai-lă. / < fr. traille].

TRÁILĂ s. f. pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu. (< fr. traille)

TRÁILĂ ~e f. Pod plutitor care alunecă de-a lungul unui cablu, făcând legătura între două maluri ale unei ape curgătoare. /<fr. traille


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tráilă (pod) (trai-) s. f., g.-d. art. tráilei; pl. tráile

tráilă s. f. (sil. trai-), g.-d. art. tráilei; pl. tráile

Intrare: trailă
  • silabație: trai-lă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trailă
  • traila
plural
  • traile
  • trailele
genitiv-dativ singular
  • traile
  • trailei
plural
  • traile
  • trailelor
vocativ singular
plural

trailă

  • 1. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: