TRAIECTORIE, traiectorii, s. f. Drumul parcurs în spațiu de un corp în mișcare; p. ext. reprezentarea grafică a acestui drum. Arborii se făcură mai mici, plecîndu-se sub traiectoria grea a șuierelor. CAMILAR, N. I 430. Cîteva săgeți urmară o traiectorie mai ocolită și ajunseră pînă în pereții palatului. PAS, Z. III 244.