TRAHEO- v. trahee (3) [în DN].

TRAHE(O)- elem. „trahee”. (< fr. traché/o/-, cf. gr. trakheia)

TRACHEO- v. trahee (3) [în DN].

TRAHEE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației. 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. Vas prin care circulă seva la plantele lemnoase. // (Și în forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachée, gr. tracheia].

TRAHEO- „trahee, traheal; aspru, rugos”. ◊ gr. trakheia „trahee” > fr. trachéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. traheo-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare gazoasă situată la gît; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare care posedă un țesut conducător bine dezvoltat, cuprinzînd pteridofitele, gimnospermele și angiospermele; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere a cartilajului traheal; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a traheii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a traheii în caz de strîmtare patologică; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a traheii; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează traheea; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen radiologic al traheii; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a traheii; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în traheotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a traheii.