trahana sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. CADE / V: (înv) tarh~, ~nă, (reg) tarana, tarană, tarcana, tarhonie, tărană, tărhană, torhoană, trana / E: tc tarhana, srb tarhana, tarana, mg tarhonya] (Reg) 1 Aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe râzătoare, care se fierbe în supă, în loc de tăieței Si: (reg) frecăței, răzălăi. 2 (Îf tarana) Mâncare făcută din pâine cu brânză muiată în apă fierbinte.

trahanà f. aluat frământat cu ouă și redus în firișoare cari se bagă în supă. [Turc. TERHANA].

trahaná f. (turc. tarhana și terhana). Cocă care se frămîntă cu oŭ și cu ĭaurt orĭ cu lapte bătut, se trece pin cĭur și se pune în supă. V. tăĭețeĭ.

tarana sf vz trahana

tarană sf vz trahana

tarcana sf vz trahana

tarhana sf vz trahana

tarhonie sf vz trahana

tărană sf vz trahana

tărhană² sf vz trahana

torhoană sf vz trahana

trahană sf vz trahana

trana sf vz trahana

trahana (-ale), s. f. – Frecăței, tăiței de supă din aluat nedospit. – Var. tarhana. Mr. tărhana, megl. trană. Tc. (per.) terhane, tarhane (Șeineanu, II, 365), cf. ngr. τραχανᾶς, bg. tarhaná, sb. trganci.

trahana, trahanale, s.f. (înv.) cocă frământată cu ou, iaurt sau lapte, trecută prin ciur și pusă în supă.