TRAGLĂ, tragle, s. f. 1. Tragă (1). Gunoiul... se scoate... cu ajutorul unei unelte numite traglă sau tragă. PAMFILE, A. R. 145. Apoi, de-a dura pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. 2. (Transilv.) Un fel de sanie folosită la căratul fînului. 3. Unealtă cu coadă lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor; cociorvă. 4. Unealtă alcătuită dintr-o scîndură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de pe sub pietre. Pe Bistrița de la Piatra în jos se întrebuințează un fel de tălchig numit traglă. ANTIPA, P. 110. – Variantă: trahlă (PAMFILE, A. R. 161) s. f.