9 definiții pentru tragism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAGISM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.
TRAGISM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
tragism sn [At: C. PETRESCU, C. V. 88 / Pl: (rar) ~e / E: trag(ic) + -ism] 1 Caracter tragic (8). 2 Situație tragică (8). 3 Atitudine gravă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRAGISM s. n. Caracter grav, tragic. Teofil Steriu a văzut tot tragismul vieții. C. PETRESCU, C. V. 88.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAGISM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl. -me. / < trag(ic) + -ism, cf. rus. tragizm].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAGISM s. n. caracter grav, tragic; situație tragică. (< rus. tragizm)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRAGISM n. 1) Caracter tragic. 2) Situație tragică. 3) Element tragic într-o lucrare dramatică sau muzicală. ~ul subiectului. ~ul eroului literar. /trag[ic] + suf. ~ism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tragism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tragism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tragism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tragismsubstantiv neutru
- 1. Caracter grav, tragic; situație tragică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Teofil Steriu a văzut tot tragismul vieții. C. PETRESCU, C. V. 88. DLRLC
-
etimologie:
- Trag[ic] + sufix -ism. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.