8 definiții pentru tragism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.

TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.

tragism sn [At: C. PETRESCU, C. V. 88 / Pl: (rar) ~e / E: trag(ic) + -ism] 1 Caracter tragic (8). 2 Situație tragică (8). 3 Atitudine gravă.

TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic. Teofil Steriu a văzut tot tragismul vieții. C. PETRESCU, C. V. 88.

TRAGÍSM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl. -me. / < trag(ic) + -ism, cf. rus. tragizm].

TRAGÍSM s. n. caracter grav, tragic; situație tragică. (< rus. tragizm)

TRAGÍSM n. 1) Caracter tragic. 2) Situație tragică. 3) Element tragic într-o lucrare dramatică sau muzicală. ~ul subiectului. ~ul eroului literar. /trag[ic] + suf. ~ism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tragism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragism
  • tragismul
  • tragismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tragism
  • tragismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tragism

  • 1. Caracter grav, tragic; situație tragică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Teofil Steriu a văzut tot tragismul vieții. C. PETRESCU, C. V. 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trag[ic] + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN