10 definiții pentru tragicomic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAGICÓMIC, -Ă, tragicomici, -ce, adj. Care aparține tragicomediei (1), care se referă la tragicomedie. ♦ Fig. Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. – Din fr. tragi-comique.

TRAGICÓMIC, -Ă, tragicomici, -ce, adj. Care aparține tragicomediei (1), care se referă la tragicomedie. ♦ Fig. Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. – Din fr. tragi-comique.

tragicomic, ~ă [At: GHICA, A. 16 / S și: tragi-comic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tragi-comique] 1-2 a Care aparține tragicomediei (1-2). 3 a (Fig) Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. 4 sn Categorie estetică desemnând existența simultană a tragicului și a comicului.

TRAGICÓMIC, -Ă, tragicomici, -e, adj. Care se referă la tragicomedie, care are caracterul tragicomediei.

TRAGICÓMIC, -Ă adj. Referitor la tragicomedie, cu caracter de tragicomedie. // s.n. Categorie estetică care desemnează existența simultană a tragicului și a comicului. [Cf. fr. tragi-comique].

TRAGICÓMIC, -Ă I. adj. referitor la tragicomedie. II. s. n. categorie estetică, existența simultană a tragicului și a comicului. (< fr. tragi-comique)

TRAGICÓMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tragicomedie; propriu tragicomediei. 2) fig. Care constă din elemente tragice și comice. /<fr. tragi-comique

tragicomic a. ce ține în acelaș timp de tragic și de comic.

*tragicómic, -ă adj. (din tragic și comic). De tragicomedie: situațiune tragicomică. S. n. Genu și caracteru tragicomic. Adv. În mod tragicomic. – Se poate scrie și tragi-comic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tragicómic adj. m., pl. tragicómici; f. tragicómică, pl. tragicómice

tragicómic adj. m., pl. tragicómici; f. sg. tragicómică, pl. tragicómice

Intrare: tragicomic
tragicomic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragicomic
  • tragicomicul
  • tragicomicu‑
  • tragicomică
  • tragicomica
plural
  • tragicomici
  • tragicomicii
  • tragicomice
  • tragicomicele
genitiv-dativ singular
  • tragicomic
  • tragicomicului
  • tragicomice
  • tragicomicei
plural
  • tragicomici
  • tragicomicilor
  • tragicomice
  • tragicomicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tragicomic

  • 1. Care aparține tragicomediei, care se referă la tragicomedie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) substantivat neutru (numai) singular Categorie estetică care desemnează existența simultană a tragicului și a comicului.
      surse: DN

etimologie: