tragicomic, ~ă [At: GHICA, A. 16 / S și: tragi-comic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tragi-comique] 1-2 a Care aparține tragicomediei (1-2). 3 a (Fig) Care reprezintă un amestec de elemente tragice și comice. 4 sn Categorie estetică desemnând existența simultană a tragicului și a comicului.

TRAGICOMIC, -Ă, tragicomici, -e, adj. Care se referă la tragicomedie, care are caracterul tragicomediei.

TRAGICOMIC, -Ă adj. Referitor la tragicomedie, cu caracter de tragicomedie. // s.n. Categorie estetică care desemnează existența simultană a tragicului și a comicului. [Cf. fr. tragi-comique].

TRAGICOMIC, -Ă I. adj. referitor la tragicomedie. II. s. n. categorie estetică, existența simultană a tragicului și a comicului. (< fr. tragi-comique)

TRAGICOMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tragicomedie; propriu tragicomediei. 2) fig. Care constă din elemente tragice și comice. /<fr. tragi-comique

tragicomic a. ce ține în acelaș timp de tragic și de comic.

*tragicómic, -ă adj. (din tragic și comic). De tragicomedie: situațiune tragicomică. S. n. Genu și caracteru tragicomic. Adv. În mod tragicomic. – Se poate scrie și tragi-comic.

tragicomic adj. m., pl. tragicomici; f. tragicomică, pl. tragicomice

tragicomic adj. m., pl. tragicomici; f. tragicomică, pl. tragicomice

tragicomic adj. m., pl. tragicomici; f. sg. tragicomică, pl. tragicomice