*tragedíe f. (fr. tragédie, d. lat. tragoédia, care vine d. vgr. tragodia, [d. trágos, țap, și ádo, cînt], fiindcă, la origine, un țap era recompensa celeĭ maĭ bune tragediĭ; it. tragédia. V. comedie, hazmodie). Pĭesă teatrală dramatică care inspiră teroare saŭ milă și se termină cu un eveniment funest. Genu tragic. Fig. Eveniment funest: ce tragedie! – Pe la 1800 tragodíe (după ngr.).