14 definiții pentru traducător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRADUCĂTÓR, -OÁRE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta. – Traduce + suf. -ător (după fr. traducteur).

traducător, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~i, ~oare / E: traduce + -ător] 1 Persoană care traduce (1) (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale) Si: translator (1), (înv) tălmaci (1), tălmăcitor, tâlcuitor (2), tergiman. 2 (Pfm) Persoană care înșală (în dragoste).

TRADUCĂTÓR, -OÁRE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale). – Traduce + suf. -ător (după fr. traducteur).

TRADUCĂTÓR, -OÁRE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce un text dintr-o limbă în alta. V. translator, tălmaci. Nu rămase alta decît tot impresarii să se facă și autori și traducători. NEGRUZZI, S. I 343.

TRADUCĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. [< traduce + -(ă)tor, după fr. traducteur].

TRADUCĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. (după fr. traducteur)

TRADUCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în traducerea textelor scrise. /a traduce + suf. ~ător

*traducătór, -oáre s. Care traduce, tălmacĭ, interpret.

interprét(ă)-traducătór, -oáre s. m. f. Persoană aptă să desfășoare atât activități de interpretariat cât și de traducere ◊ „De asemenea, noile descrieri sunt folosite [...] în laboratoarele de limbă, mai ales în cel organizat de UNESCO și destinat traducerilor simultane și altor tipuri de lucrări desfășurate în secția de interpreți-traducători a facultăților de limbi străine din București.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpret + traducător)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

traducătór (persoană) s. m., pl. traducătóri

traducătór s. m., pl. traducătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRADUCĂTÓR s. 1. v. tălmăcitor. 2. v. translator.

TRADUCĂTOR s. tălmăcitor, (înv.) tîlcuitor. (Cine este ~ romanului ?) 2. interpret, tălmaci, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.)

Intrare: traducător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traducător
  • traducătorul
  • traducătoru‑
plural
  • traducători
  • traducătorii
genitiv-dativ singular
  • traducător
  • traducătorului
plural
  • traducători
  • traducătorilor
vocativ singular
  • traducătorule
plural
  • traducătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

traducător, -oare traducătoare

etimologie:

  • Traduce + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză traducteur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN