TRADIȚIE, tradiții, s. f. Moștenire de obiceiuri, credințe, datini etc. care se transmit prin viu grai, mai rar prin scris, din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. Nu e de mirare că acest sfetnic e așa de bătrîn, el e doar întruparea vie a filozofiei populare și a vechilor tradiții de sute și sute de ani. GHEREA, ST. CR. III 332. Este de crezut că tradiția să ne fi păstrat arta militară a strămoșilor noștri. BĂLCESCU, O. I 27. Cîntece și tradiție fac una; ele se tălmăcesc și se întregesc. RUSSO, S. 16. ♦ Obicei, rînduială, regulă, uzanță statornicită (din vechime) și urmată riguros de toate generațiile; datină. Serbarea din pădure se va desfășura conform tradiției, cu toată ceremonia. VORNIC, P. 41. – Variantă: (învechit) tradițiune (MACEDONSKI, O. IV 8, ODOBESCU, S. II 182) s. f.