10 definiții pentru trabuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.

TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].

TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)

TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]

trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trabúc s. n., pl. trabúcuri

trabúc s. n., pl. trabúcúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRABÚC s. havană, țigară de foi.

Intrare: trabuc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trabuc
  • trabucul
  • trabucu‑
plural
  • trabucuri
  • trabucurile
genitiv-dativ singular
  • trabuc
  • trabucului
plural
  • trabucuri
  • trabucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)