11 definiții pentru trăitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂITÓR, -OÁRE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: 4tră-i-] – Trăi + suf. -tor.

trăitor, ~oare [At: NECULCE, L. 86 / P: tră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: trăi + -tor] 1-2 smf, a (Ființă) care este în viață Si: viețuitor. 3 a (Îvr; d. plante și animale) Care trăiește (1) mult. 4 a Care își duce viața într-un anumit loc Si: locuitor, (înv) petrecător. 5 a Care durează.

TRĂITÓR, -ÓARE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: tră-i-] – Trăi + suf. -tor.

TRĂITÓR, -OÁRE, trăitori, -oare, adj. 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viețuitor. Șuvoiul Dunării și-a alcătuit o rînduială pe care o păstrează pînă astăzi și o va mai păstra cît fi-va om trăitor subt soare. SADOVEANU, P. M. 280. Numai eu să fiu pe lume, Rămas singur trăitor. ALECSANDRI, O. 222. ◊ Fig. Al lumii-ntregul sîmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor. EMINESCU, O. I 64. ◊ (Substantivat, rar) În trăitorii de astăzi sînt oameni vrednici. RUSSO, S. 66. 2. Care își duce viața, care locuiește (undeva). Făptașii ar fi niște oieri care ar fi trăitori în acele părți. SADOVEANU, B. 239. El a fost odată, cînd a fost, trăitor în mahalaua Țuțuienii din Tîrgul Neamțului. CREANGĂ, P. 105. Țăranul trăitor în vizuini, căci numai case nu le putem zice, îmbrăcat în zdrențe și îngenuncheat, este tot așa ca și atunci cînd era silit de-a fugi înaintea hunilor și tătarilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 100.

TRĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care trăiește; în viață; viețuitor. 2) și substantival Care trăiește într-un anumit loc; locuitor. ~ la sat. /a trăi + suf. ~tor

trăitor a. și m. care trăiește: trăitor la țară GR. AL.

trăitór, -oáre adj. Care trăĭește în mod obișnuit: om trăitor la munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăitór (rar) (tră-i-) adj. m., pl. trăitóri; f. sg. și pl. trăitoáre

trăitór adj. m., pl. trăitóri; f. sg. și pl. trăitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: trăitor
trăitor adjectiv
  • silabație: tră-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăitor
  • trăitorul
  • trăitoru‑
  • trăitoare
  • trăitoarea
plural
  • trăitori
  • trăitorii
  • trăitoare
  • trăitoarele
genitiv-dativ singular
  • trăitor
  • trăitorului
  • trăitoare
  • trăitoarei
plural
  • trăitori
  • trăitorilor
  • trăitoare
  • trăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăitor rar

  • 1. Care trăiește, care este în viață, care există.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: viețuitor viu (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Șuvoiul Dunării și-a alcătuit o rînduială pe care o păstrează pînă astăzi și o va mai păstra cît fi-va om trăitor subt soare. SADOVEANU, P. M. 280.
      surse: DLRLC
    • Numai eu să fiu pe lume, Rămas singur trăitor. ALECSANDRI, O. 222.
      surse: DLRLC
    • figurat Al lumii-ntregul sîmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor. EMINESCU, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat rar În trăitorii de astăzi sînt oameni vrednici. RUSSO, S. 66.
      surse: DLRLC
  • 2. Care își duce viața, care locuiește undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: locuitor, -oare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Făptașii ar fi niște oieri care ar fi trăitori în acele părți. SADOVEANU, B. 239.
      surse: DLRLC
    • El a fost odată, cînd a fost, trăitor în mahalaua Țuțuienii din Tîrgul Neamțului. CREANGĂ, P. 105.
      surse: DLRLC
    • Țăranul trăitor în vizuini, căci numai case nu le putem zice, îmbrăcat în zdrențe și îngenuncheat, este tot așa ca și atunci cînd era silit de-a fugi înaintea hunilor și tătarilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trăi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09