4 definiții pentru trăgătorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂGĂTORÍE, trăgătorii, s. f. Secție (1) în care are loc trefilarea. – Trage + suf. -ătorie.

TRĂGĂTORÍE, trăgătorii, s. f. Secție (1) în care are loc trefilarea. – Trage + suf. -ătorie.

trăgătorie sf [At: DEX-S / Pl: ~ii / E: trage + -ătorie] Secție în care are loc trefilarea.

trăgătoríe s. f. Locul unde se transformă oțelul în fire de sârmă ◊ „Pe o suprafață de 3970 mp se construiește trăgătoria de oțel moale nr. 2, cu o producție anuală de 15000 tone sârmă trefilată.” Sc. 2 V 64 p. 1 (din trage + -ătorie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăgătoríe s. f., g.-d. art. trăgătoríei, pl. trăgătoríi

Intrare: trăgătorie
trăgătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgătorie
  • trăgătoria
plural
  • trăgătorii
  • trăgătoriile
genitiv-dativ singular
  • trăgătorii
  • trăgătoriei
plural
  • trăgătorii
  • trăgătoriilor
vocativ singular
plural

trăgătorie

  • 1. Secție în care are loc trefilarea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Trage + sufix -ătorie.
    surse: DEX '98 DEX '09