TRÂNJOAICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, folosită în medicina populară la tratarea hemoroizilor (Ranunculus illyricus). – Trânji + suf. -oaică.

trânjoaică sf [At: GRECESCU, FL. 31 / Pl: ~ice / E: trânji (pll trând¹) + -oaică] (Reg) Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea trânjilor¹ (2) (Ranunculus illyricus) Si: (reg) trând¹ (5).

TRÂNJOAICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor (Ranunculus illyricus). – Trânji + suf. -oaică.

TRÂNJOAICĂ ~ce f. Plantă erbacee cu tulpina scurtă, neramificată, acoperită cu peri albi, cu flori mari, galbene-aurii, care crește pe coline nisipoase și se folosește în medicina populară. /trânji + suf. ~oaică

TRÎNJOAICĂ, trînjoaice, s. f. Plantă erbacee cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară ca leac împotriva trînjilor (Ranunculus illyricus).

trânjoaică s. f., g.-d. art. trânjoaicei; pl. trânjoaice

trânjoaică s. f., g.-d. art. trânjoaicei; pl. trânjoaice

trânjoaică s. f., g.-d. art. trânjoaicei; pl. trânjoaice