8 definiții pentru toxină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale. 2. Substanță care îngreuiază sau împiedică flotația minereurilor. – Din fr. toxine.

TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță organică (mai frecvent proteică) cu acțiune toxică, produsă de organisme vegetale sau animale. 2. Substanță care îngreunează sau împiedică flotația minereurilor. – Din fr. toxine.

TOXÍNĂ, toxine, s. f. 1. Substanță dăunătoare, solubilă în apă, produsă de microbi în organismele infectate sau în mediile de cultură artificială. Toxină difterică. 2. Substanță care îngreuiază sau împiedică flotația minereurilor.

TOXÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare cu acțiune toxică produsă de bacterii, de paraziți și de unele ciuperci; otravă. [< fr. toxine].

TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine)

TOXÍNĂ ~e f. 1) Substanță otrăvitoare de natură organică, produsă de unele organisme vegetale sau animale; otravă; venin. 2) Substanță care frânează flotația minereurilor. /<fr. toxine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toxínă (substanță) s. f., g.-d. art. toxínei; pl. toxíne

toxínă s. f., g.-d. art. toxínei; pl. toxíne

Intrare: toxină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toxi
  • toxina
plural
  • toxine
  • toxinele
genitiv-dativ singular
  • toxine
  • toxinei
plural
  • toxine
  • toxinelor
vocativ singular
plural