TOXICO- v. toxic [în DN].

TOXIC²(O)- elem. tox(i)-.

TOX- v. toxic [în DN].

TOXI- v. toxic [în DN].

TOXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].

TOX(I)-, -TOXIE / TOXIC(O)-/TOXO- elem. „otravă, toxină”. (< fr. tox/i/-, -toxie, toxic/o/-, toxo-, cf. gr. toxon, toxikon)

-TOXIE elem. tox(i)-.

TOXO- elem. tox(i)-.

TOXICO- „otravă, toxine, toxic”. ◊ gr. toxikon „otravă” > fr. toxico-, engl. id., germ. toxiko- > rom. toxico-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., erupție cutanată datorată acțiunii substanțelor toxice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de otrăvuri; sin. toxofobie; ~for (v. -for), adj., care secretă sau care conduce otravă sau substanțe toxice; sin. toxofor; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce substanțe toxice; sin. toxogen; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre otrăvuri și despre acțiunea lor asupra organismului; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de a consuma doze crescînde de substanțe toxice sau de stupefiante.

-TOXIE „otravă, intoxicație”. ◊ gr. toxon „arc otrăvit” > fr. -toxie, germ. id. > rom. -toxie.

TOXO- „sagitat, arcuit; otravă, toxină”. ◊ gr. toxon „săgeată otrăvită” > fr. toxo-, germ. id., engl. id. > rom. toxo-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze sagitate; ~fobie (v. -fobie), s. f., toxicofobie*; ~for (v. -for), adj., toxicofor*; ~gen (v. -gen₁), adj., toxicogen*; ~id (v. -id), s. n., toxină detoxifiată prin acțiunea unor antiseptice, capabilă să stimuleze producerea de anticorpi; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protozoar parazit unicelular din clasa sporozoarelor, întîlnit în leucocitele vertebratelor și în globulele roșii.