toxemie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr toxémie] (Med) Intoxicație generală datorată acumulării unei cantități excesive de toxine în sânge, consecință a insuficienței funcționale a organelor cărora le revine sarcina eliminării lor.

TOXEMIE s.f. Răspîndire a unei toxine prin sînge, în tot corpul. [Gen. -iei. / < fr. toxémie, cf. gr. toxikon – otravă, haima – sînge].

TOXEMIE s. f. răspândire a unei toxine prin sânge, în tot corpul. (< fr. toxémie)

toxemie (desp. to-xe-/tox-e-) s. f., art. toxemia, g.-d. art. toxemiei; pl. toxemii, art. toxemiile (desp. -mi-i-)

!toxemie (to-xe-/tox-e-) s. f., art. toxemia, g.-d. art. toxemiei; pl. toxemii, art. toxemiile

toxemie s. f. (sil. mf. tox-), art. toxemia, g.-d. art. toxemiei; pl. toxemii, art. toxemiile