TOVAL, tovaluri, s. n. 1. Piele, de obicei de taurine, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.

toval sn [At: (a. 1770) FURNICĂ, I. C. 29 / V: (înv) ~ar (Pl: ~e), tuv~ (Pl: ~e), ~veli ssp, ~ară sf / Pl: ~uri / E: ucr товар] 1 Piele de bovine, porcine sau cabaline, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte, articole tehnice etc. 2 (Fam; fig) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter).

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.

TOVAL, tovaluri, s. n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale, care servește la confecționarea fețelor de încălțăminte rezistentă. Un turc uscat, înalt și mustăcios... cu picioarele goale în calevri de lemn și toval. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Înainte mergea popa Ghiță... cu cizme de toval. STĂNOIU, C. I. 31.

TOVAL ~uri n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, folosită pentru confecționarea încălțămintei rezistente. /<ucr. toval

toval n. piele de bou sau de vacă întreagă: papuci de toval. [Și tovar = rus. TOVARŬ, piele (de vițel)].

továl și (maĭ vechĭ) továr n., pl. urĭ (rus. továr, vită, marfă, podošvennyĭ továr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără rușine): tovalu luĭ nu simte.

tovar² sn vz toval

tovară¹ sf vz toval

toveli ssp vz toval

tuval sn vz toval

toval s. n., pl. tovaluri

toval s. n., pl. tovaluri

toval s. n., pl. tovaluri

a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent