10 definiții pentru toval


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele, de obicei de taurine, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.

toval sn [At: (a. 1770) FURNICĂ, I. C. 29 / V: (înv) ~ar (Pl: ~e), tuv~ (Pl: ~e), ~veli ssp, ~a sf / Pl: ~uri / E: ucr товар] 1 Piele de bovine, porcine sau cabaline, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte, articole tehnice etc. 2 (Fam; fig) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter).

TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.

TOVÁL, tovaluri, s. n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale, care servește la confecționarea fețelor de încălțăminte rezistentă. Un turc uscat, înalt și mustăcios... cu picioarele goale în calevri de lemn și toval. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Înainte mergea popa Ghiță... cu cizme de toval. STĂNOIU, C. I. 31.

TOVÁL ~uri n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, folosită pentru confecționarea încălțămintei rezistente. /<ucr. toval

toval n. piele de bou sau de vacă întreagă: papuci de toval. [Și tovar = rus. TOVARŬ, piele (de vițel)].

továl și (maĭ vechĭ) továr n., pl. urĭ (rus. továr, vită, marfă, podošvennyĭ továr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără rușine): tovalu luĭ nu simte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent

Intrare: toval
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toval
  • tovalul
  • tovalu‑
plural
  • tovaluri
  • tovalurile
genitiv-dativ singular
  • toval
  • tovalului
plural
  • tovaluri
  • tovalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toval

  • 1. Piele, de obicei de taurine, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un turc uscat, înalt și mustăcios... cu picioarele goale în calevri de lemn și toval. CAMIL PETRESCU, O. II 68.
      surse: DLRLC
    • Înainte mergea popa Ghiță... cu cizme de toval. STĂNOIU, C. I. 31.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: