opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tovări v vz tovărî

tovărî [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: srb tovariti] 1-2 vtr (Ban) A (se) încărca. 3 vr (Reg) A se îngrășa. 4 vr (Reg) A se năpusti asupra...

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se năpusti, a tăbărî; a ataca. S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94.

TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.

TOVĂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: scr. tovariti.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.

Intrare: tovărâre
tovărâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărâre
  • tovărârea
plural
  • tovărâri
  • tovărârile
genitiv-dativ singular
  • tovărâri
  • tovărârii
plural
  • tovărâri
  • tovărârilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tovărî
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovărî
  • tovărâre
  • tovărât
  • tovărâtu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
 singular plural
  • tovărăște
  • tovăraște
  • tovărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovărăsc
 (să)
  • tovărăsc
  • tovăram
  • tovărâi
  • tovărâsem
a II-a (tu)
  • tovărăști
 (să)
  • tovărăști
  • tovărai
  • tovărâși
  • tovărâseși
a III-a (el, ea)
  • tovărăște
  • tovăraște
 (să)
  • tovărască
  • tovăra
  • tovărî
  • tovărâse
plural I (noi)
  • tovărâm
 (să)
  • tovărâm
  • tovăram
  • tovărârăm
  • tovărâserăm
  • tovărâsem
a II-a (voi)
  • tovărâți
 (să)
  • tovărâți
  • tovărați
  • tovărârăți
  • tovărâserăți
  • tovărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tovărăsc
 (să)
  • tovărască
  • tovărau
  • tovărâră
  • tovărâseră
tovări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tovărî, tovărăscverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.