2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tovărî [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ri / Pzi: ~răsc / E: srb tovariti] 1-2 vtr (Ban) A (se) încărca. 3 vr (Reg) A se îngrășa. 4 vr (Reg) A se năpusti asupra...

TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se năpusti, a tăbărî; a ataca. S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94.

TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.

TOVĂRÎ vb. (Ban.) A încărca, a împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. Etimologie: scr. tovariti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

tovărî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.

Intrare: tovărâre
tovărâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tovărâre
  • tovărârea
plural
  • tovărâri
  • tovărârile
genitiv-dativ singular
  • tovărâri
  • tovărârii
plural
  • tovărâri
  • tovărârilor
vocativ singular
plural
Intrare: tovărî
verb (V410)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tovărî
  • tovărâre
  • tovărât
  • tovărâtu‑
  • tovărând
  • tovărându‑
singular plural
  • tovărăște
  • tovăraște
  • tovărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tovărăsc
(să)
  • tovărăsc
  • tovăram
  • tovărâi
  • tovărâsem
a II-a (tu)
  • tovărăști
(să)
  • tovărăști
  • tovărai
  • tovărâși
  • tovărâseși
a III-a (el, ea)
  • tovărăște
  • tovăraște
(să)
  • tovărască
  • tovăra
  • tovărî
  • tovărâse
plural I (noi)
  • tovărâm
(să)
  • tovărâm
  • tovăram
  • tovărârăm
  • tovărâserăm
  • tovărâsem
a II-a (voi)
  • tovărâți
(să)
  • tovărâți
  • tovărați
  • tovărârăți
  • tovărâserăți
  • tovărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tovărăsc
(să)
  • tovărască
  • tovărau
  • tovărâ
  • tovărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tovărî

etimologie: