2 definiții pentru tovărâre
Explicative DEX
TOVĂRÎ, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti.
Arhaisme și regionalisme
tovărî, tovărăsc, vb. IV (reg.) 1. a (se) încărca, a (se) împovăra; a se îngrășa. 2. a se năpusti, a tăbărî.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tovărâre
tovărâre infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tovărî, tovărăscverb
-
- S-au tovărît la blidul cel cu carnea. ȚICHINDEAL, F. 94. DLRLC
-
etimologie:
- tovarja DLRM
- tovariti DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.