10 definiții pentru totem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Simbol mitic (animal, plantă sau, rar, obiect) considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.

totem sn [At: CADE / Pl: ~uri, (rar) ~i m / E: fr totem] 1 Animal, plantă, obiect, considerat ca strămoș și protector al unei ginți sau al unei fratrii în cadrul orânduirii gentilice și venerat ca atare. 2 Imagine a unui totem (1), reprezentată sculptural.

TOTÉM, totemuri, s. n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [Pl. și: (m.) totemi] – Din fr. totem.

TOTÉM, totemuri, s. n., și totemi, s. m. Animal considerat în unele triburi primitive ca strămoș al populației respective și venerat ca atare. Calul e un fel de animal sfînt, de totem, care deservește megalomania feudală. RALEA, O. 58.

TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / < fr. totem < cuv. indian].

TOTÉM s. n. / s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). (< fr. totem)

TOTÉM ~uri n. (în societatea primitivă) 1) Simbol mitic reprezentat printr-un animal, printr-o plantă sau printr-un obiect, considerat, de unele triburi, ca strămoș protector, fiind venerat. 2) Imagine sculpturală a unui asemenea simbol. /<fr. totem

*totém m. (cuv. american). Animal considerat de uniĭ salbaticĭ, maĭ ales în America de Nord, ca strămoșu raseĭ și adorat ca atare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

totém s.n. / s.m., pl. totémuri / totémi

Intrare: totem
totem1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • totem
  • totemul
  • totemu‑
plural
  • totemuri
  • totemurile
genitiv-dativ singular
  • totem
  • totemului
plural
  • totemuri
  • totemurilor
vocativ singular
plural
totem2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • totem
  • totemul
  • totemu‑
plural
  • totemi
  • totemii
genitiv-dativ singular
  • totem
  • totemului
plural
  • totemi
  • totemilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

totem

  • 1. Simbol mitic (animal, plantă sau, rar, obiect) considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Calul e un fel de animal sfînt, de totem, care deservește megalomania feudală. RALEA, O. 58.
      surse: DLRLC
  • 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: