TOTALITARISM s. n. Formă de regim dictatorial bazat nu doar pe teroare, ci și pe sprijinul maselor mobilizate printr-o ideologie preconizând schimbări sociale radicale și care presupune un control complet al statului și scoaterea în afara legii a opoziției. – Din fr. totalitarisme.

totalitarism sn [At: DL / E: fr totalitarisme] Regim politic autocrat care aplică dictatura unei minorități, prin conducerea și controlul întregii activități în stat, îngrădind libertățile democratice și practicând o politică de forță și violență.

TOTALITARISM s. n. Regim sau concepție politică totalitară. – Din fr. totalitarisme.

TOTALITARISM s. n. Regim sau concepție politică totalitară.

TOTALITARISM s.n. Regim sau concepție politică totalitară. [Cf. fr. totalitarisme].

TOTALITARISM s. n. regim, concepție politică totalitară. (< fr. totalitarisme)

totalitarism s. n. (pol.) Sistemul politic al regimurilor totalitare ◊ „Nu este vorba numai de a demola [...] nomenclatura pentru că ar fi fost prin statut privilegiată, fără a avea competență și moralitate. A schimba fundamental sistemul generator de totalitarism înseamnă a demonta acele nervuri care mergeau până la celulele societății.” R.l. 3 V 90 p. 2. ◊ „Țara aceasta a trecut prin totalitarism, ale cărui caracteristici le știm cu toții (arestarea inocenților, schizofrenizarea societății, dedublarea limbajului etc.).” ◊ Rev. 22 38/93 p. 8 (din fr. totalitarisme; PR 1940; DEX, DN3)

TOTALITARISM n. 1) Concepție politică totalitară. 2) Regim politic bazat pe o asemenea concepție. /<fr. totalitarisme

*totalitarízm n. Sistema statuluĭ totalitar.

totalitarism s. n.

totalitarism s. n.

totalitarism s. n.