Definiția cu ID-ul 934923:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOT2 s. n. 1. Întreg, unitate (rezultată din ansamblul părților). Nenumărate opere ale lui Grigorescu îmbină într-un tot armonios frumusețea oamenilor cu minunatele peisagii subcarpatice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. Între totalitatea fenomenelor care alcătuiesc marele tot, societatea, să nu fie oare aceeași legătură de cauzalitate ca și între fenomenele care alcătuiesc marele tot, natura? IONESCU-RION, C. 55. Națiile în omenire... produc, chiar prin diversitatea lor, armonia totului, unitatea. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (Poetic) Lume, univers. Pricepe nesfîrșitul ș-al totului mister. MACEDONSKI, O. I 109. Și în noaptea neființei totul cade, totul tace. EMINESCU, O. I 133. 2. (Numai în formă art.) Bunul suprem (care rezumă, înglobează pe toate celelalte). Vreau să fiu totul în viața ta. CAMIL PETRESCU, T. II 60. ♦ Lucru esențial (la care se reduc toate celelalte). Totul este să fii drept, nepărtinitor și neinteresat. La TDRG. Expr. Aici e totul = asta explică tot, într-asta constă totul. Aici e totul, calul lui Răcoare nu era cal ca toți caii. SADOVEANU, la TDRG.