tot-de-a-úna adv. Mereŭ, veșnic, fără întrerupere, orĭ de cîte orĭ: plînge tot-de-a-una cînd îșĭ aduce aminte. Pe tot-de-a-una, pe vecie. – Ob. scris totdeauna. În Munt. vest totd’auna. În vorbă, se zice numaĭ todeauna, în est todeuna. Carageali scria todeuna (ca’n VR. 1909, 11, 214).