4 definiții pentru totârlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

totârlă sf [At: DAME, T. 135 / Pl: ~le / E: ns cf cocărlă] (Olt) 1 Rotiță la scripeții ițelor. 2 Rotiță de lemn la fusul cu care se răsucește lâna. 3 (Atm) Rotula genunchiului.

cocî́rlă f., pl. e (d. coacă cu suf. -îrlă). Mold. Olt. ș. a. Numele maĭ multor lucrurĭ curbe, ca: criveaŭa, unealta de îndoit cercurile, mîneru coporîiĭ, prăjina cu care (la fîntînile neadîncĭ) se scoate cofa cu apă ș. a. (V. gemănare), un trunchĭ lung și supțire ș. a. Fig. Iron. Om înalt și slab. (V. acăstăŭ, dîrjală). Casă pleoștită, cocĭoabă (Gr. N. 1, 71). – În Olt. și totîrlă (ca totoloș față de cocoloș), scîrleĭcă, crivea (CL. 1922, 371). La Damé „rotiță la războĭu de țesut”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

totârlă, totârle, s.f. (reg.) 1. rotiță la scripeții ițelor. 2. rotula genunchiului. 3. pălăria florii-soarelui.

Intrare: totârlă
totârlă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • totârlă
  • totârla
plural
  • totârle
  • totârlele
genitiv-dativ singular
  • totârle
  • totârlei
plural
  • totârle
  • totârlelor
vocativ singular
plural