❍ COCÎRLĂ (pl. -le) sf. 1 Trunchiu strîmb de copac (RV.-CRG.) ¶ 2 Lemn încovoiat și crăcănat, cujbă ¶ 3 Piciorul de la toporîștea coasei ¶ 4 Mold. loc. adv. de-a cocîrla, de-a rostogolul, dîndu-se peste cap (RV.-CRG.) ¶ 5 ⛵ pl. Niște stinghii încovoiate ce leagă pe din năuntru scîndurile din care e alcătuită o luntre; numite și „cîrje”, „chingi”, „crivace” sau „cujbe” ¶ 6 pl. 🌿 Mică ciupercă comestibilă cu pălăria subțire, galbenă-roșcată, lucitoare, apoi alburie și brăzdată pe margini; are gust și miros de usturoiu și e întrebuințată în bucătărie printre condimente; numită și „bureți-de-pajiște”, „bureți de-iarbă” „bureciori”, „c(i)ocîrți^”, „ciuciulași”, etc. (Marasmius scorodonius) (👉 PL. 1, 10) [ung. kukora].