TORTURAT, -Ă, torturați, -te, adj. Chinuit, căznit; fig. stîlcit, forțat; contorsionat. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră... frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă, torturată, ciudată. C. PETRESCU, A. R. 28. Anevoie se putea ține minte așa fraze torturate. CARAGIALE, O. I 296.