6 definiții pentru torsătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tort1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

torsătu sf [At: AETHIOPICA, 79r/8 / Pl: ~ri / E: tors1 + -ătură] 1 Ceea ce s-a tors3 (2) Si: tort2 (1), (îrg) torsură (1). 2 (Ccr) Tort2 (2).

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tors1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors; tort.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: torsătură
torsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torsătu
  • torsătura
plural
  • torsături
  • torsăturile
genitiv-dativ singular
  • torsături
  • torsăturii
plural
  • torsături
  • torsăturilor
vocativ singular
plural

torsătură

etimologie:

  • Tors + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98