5 definiții pentru torpoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORPOÁRE s. f. (Franțuzism rar) Toropeală, somnolență. Într-o străfulgerare a cugetului, judecă realitatea altfel de cum o vedea în torpoarea conștiinței de cîțiva ani încoace. C. PETRESCU, A. 387.

TORPOÁRE s.f. (Rar) Toropeală, lâncezeală, somnolență. [Gen. -ei. / < fr. torpeur, cf. lat. torpor].

TORPOÁRE s. f. toropeală, lâncezeală, somnolență. (< fr. torpeur, lat. torpor)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORPOÁRE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, lâncezeală, lâncezire, moleșeală, moleșire, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, toropire, zăduf, zăpușeală.

torpoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. LÎNCEZEALĂ. LÎNCEZIRE. MOLEȘEALĂ. MOLEȘIRE. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. TOROPIRE. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

Intrare: torpoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torpoare
  • torpoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • torpori
  • torporii
plural
vocativ singular
plural