toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală¹] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală¹. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.

TOROIPAN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.

toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].

toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.

stoloipan^[1] smf, a vz toroipan

ștoloipan, ~ă smf vz toroipan

toloipan, ~ă smf vz toroipan

toroipăni vt [At: ISPIRESCU, U. 57 / Pzi: ~nesc / E: toroipan] (Reg) 1 A ciomăgi (1). 2 (Pex) A ucide cu toroipanul (1).

toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane

toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane

toroipan s. n., pl. toroipane

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)

a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

TOROIPAN s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.