14 definiții pentru toroipan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.

toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].

toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.

toroipăni vt [At: ISPIRESCU, U. 57 / Pzi: ~nesc / E: toroipan] (Reg) 1 A ciomăgi (1). 2 (Pex) A ucide cu toroipanul (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toroipán (reg., fam.) s. n., pl. toroipáne

toroipán s. n., pl. toroipáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOROIPÁN s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop.d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)

a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

Intrare: toroipan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroipan
  • toroipanul
  • toroipanu‑
plural
  • toroipane
  • toroipanele
genitiv-dativ singular
  • toroipan
  • toroipanului
plural
  • toroipane
  • toroipanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toroipan

  • exemple
    • Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28.
      surse: DLRLC
    • Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30.
      surse: DLRLC
    • Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: