warning
Forma toroabă este o variantă a lui toroapă.

9 definiții pentru toroapă

Explicative DEX

toroa sf [At: DDRF / V: (reg) ~abă, țor~ / Pl: ~pe / E: pvb toropi1] (Reg) 1 Persoană molatică. 2 Persoană înceată. 3 Persoană care vorbește rar. 4 Persoană care vorbește mult și fară rost. 5 Vorbă. 6 Știre. 7 Mârțoagă. 8 (Dep) Femeie bătrână și neputincioasă. 9 (Dep) Om înalt și slab. 10 Încurcătură. 11 Necaz. 12 (Îe) A da în ~pa... A fî preocupat de...

toroapă f. fig. și fam. bocluc: scăparăm de astă toroapă POP. [Tras din toropì].

toroápă (oa dift.) f., pl. e (d. toropesc). Vest. 1. Grijă, dîrdoră: îĭ vin toropelele1. (Noŭa Rev. Rom. 1900, 7, supl. 2, 167), a dat în toroapa măritatuluĭ (Boc.). 2. (cp. cu toropală). Iron. Om înalt și slab, dîrjală, prăjină, cocîrlă.[1]

  1. 1. Posibilă greșeală de tipar pentru toroapele. LauraGellner

toroa sf vz toroapă

țoroa sf vz toroapă

Etimologice

toroapă (-pe), s. f.1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea).

Sinonime

TOROA s. v. belea, bucluc, dandana, gloabă, încurcătură, mârțoagă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

toroa s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. GLOABĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MÎRȚOAGĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Regionalisme / arhaisme

toroapă, toroape, s.f. (reg.) 1. grijă, preocupare. 2. (fig.) om înalt și slab. 3. (fig. și fam.) bucluc, necaz.

Intrare: toroapă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroa
  • toroapa
plural
  • toroape
  • toroapele
genitiv-dativ singular
  • toroape
  • toroapei
plural
  • toroape
  • toroapelor
vocativ singular
plural
țoroapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
toroabă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.