9 definiții pentru torit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, folosit, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.

torit sn [At: CANTUNIARI, L. M. 118 / E: fr thorite] Silicat natural de toriu, de culoare galbenă, variind până la negru, cu luciu sticlos sau gras, întrebuințat ca minereu pentru extragerea unor elemente radioactive.

TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.

TORÍT s. n. Oxid natural de uraniu și de toriu, din care se extrag anumite elemente radioactive.

TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite].

TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TORÍT (< fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbenă, variind până la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv și apare în pegmatite, granite, sienite etc.

Intrare: torit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torit
  • toritul
  • toritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • torit
  • toritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torit

  • 1. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, folosit, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: