2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torcretare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: torcreta] Aplicare cu ajutorul aerului comprimat a unui strat de mortar, de ciment sau de beton fin pe suprafața unor elemente de construcție, pentru unele reparații, tencuieli speciale etc.

TORCRETÁRE s.f. Acțiunea de a torcreta și rezultatul ei. [< torcreta].

TORCRETÁ, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.

TORCRETÁ, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.

torcreta vt [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: ns cf ger torkretieren] (Cns) A aplica cu ajutorul aerului comprimat un strat de mortar, de ciment sau de beton fin pe suprafața unor elemente de construcție, pentru unele reparații, tencuieli speciale etc.

TORCRETÁ vb. I. tr. A aplica sub presiune un strat de mortar cu ciment pe o rocă (cu ajutorul unor mașini speciale). [< germ. torkretieren].

TORCRETÁ vb. tr. a aplica, sub presiune, un mortar de ciment, de beton fin, pentru executarea plăcilor subțiri de beton armat, a unor tencuieli de calitate superioară. (< germ. torkretieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torcretáre s. f., g.-d. art. torcretării; pl. torcretări

torcretá (a ~) vb., ind. prez. 3 torcreteáză

torcretá vb., ind. prez. 1 sg. torcretéz, 3 sg. și pl. torcreteáză

Intrare: torcretare
torcretare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torcretare
  • torcretarea
plural
  • torcretări
  • torcretările
genitiv-dativ singular
  • torcretări
  • torcretării
plural
  • torcretări
  • torcretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: torcreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • torcreta
  • torcretare
  • torcretat
  • torcretatu‑
  • torcretând
  • torcretându‑
singular plural
  • torcretea
  • torcretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torcretez
(să)
  • torcretez
  • torcretam
  • torcretai
  • torcretasem
a II-a (tu)
  • torcretezi
(să)
  • torcretezi
  • torcretai
  • torcretași
  • torcretaseși
a III-a (el, ea)
  • torcretea
(să)
  • torcreteze
  • torcreta
  • torcretă
  • torcretase
plural I (noi)
  • torcretăm
(să)
  • torcretăm
  • torcretam
  • torcretarăm
  • torcretaserăm
  • torcretasem
a II-a (voi)
  • torcretați
(să)
  • torcretați
  • torcretați
  • torcretarăți
  • torcretaserăți
  • torcretaseți
a III-a (ei, ele)
  • torcretea
(să)
  • torcreteze
  • torcretau
  • torcreta
  • torcretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

torcretare

  • 1. Acțiunea de a torcreta și rezultatul ei.
    surse: DN

etimologie:

  • torcreta
    surse: DN

torcreta

  • 1. construcții A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: