opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

torcretare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: torcreta] Aplicare cu ajutorul aerului comprimat a unui strat de mortar, de ciment sau de beton fin pe suprafața unor elemente de construcție, pentru unele reparații, tencuieli speciale etc.

TORCRETARE s.f. Acțiunea de a torcreta și rezultatul ei. [< torcreta].

TORCRETA, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.

TORCRETA, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.

torcreta vt [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: ns cf ger torkretieren] (Cns) A aplica cu ajutorul aerului comprimat un strat de mortar, de ciment sau de beton fin pe suprafața unor elemente de construcție, pentru unele reparații, tencuieli speciale etc.

TORCRETA vb. I. tr. A aplica sub presiune un strat de mortar cu ciment pe o rocă (cu ajutorul unor mașini speciale). [< germ. torkretieren].

TORCRETA vb. tr. a aplica, sub presiune, un mortar de ciment, de beton fin, pentru executarea plăcilor subțiri de beton armat, a unor tencuieli de calitate superioară. (< germ. torkretieren)

Ortografice DOOM

torcretare s. f., g.-d. art. torcretării; pl. torcretări

torcreta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. torcretez, 3 torcretează; conj. prez. 1 sg. să torcretez, 3 să torcreteze

torcreta (a ~) vb., ind. prez. 3 torcretează

torcreta vb., ind. prez. 1 sg. torcretez, 3 sg. și pl. torcretează

Intrare: torcretare
torcretare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torcretare
  • torcretarea
plural
  • torcretări
  • torcretările
genitiv-dativ singular
  • torcretări
  • torcretării
plural
  • torcretări
  • torcretărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: torcreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • torcreta
  • torcretare
  • torcretat
  • torcretatu‑
  • torcretând
  • torcretându‑
 singular plural
  • torcretează
  • torcretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torcretez
 (să)
  • torcretez
  • torcretam
  • torcretai
  • torcretasem
a II-a (tu)
  • torcretezi
 (să)
  • torcretezi
  • torcretai
  • torcretași
  • torcretaseși
a III-a (el, ea)
  • torcretează
 (să)
  • torcreteze
  • torcreta
  • torcretă
  • torcretase
plural I (noi)
  • torcretăm
 (să)
  • torcretăm
  • torcretam
  • torcretarăm
  • torcretaserăm
  • torcretasem
a II-a (voi)
  • torcretați
 (să)
  • torcretați
  • torcretați
  • torcretarăți
  • torcretaserăți
  • torcretaseți
a III-a (ei, ele)
  • torcretează
 (să)
  • torcreteze
  • torcretau
  • torcretară
  • torcretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torcretare, torcretărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a torcreta și rezultatul ei. DN
etimologie:
  • torcreta DN

torcreta, torcretezverb

  • 1. construcții A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.