TOPTAN s. n. (Numai în loc. adv.) Cu toptanul = (în legătură cu modul de vînzare și de cumpărare, în opoziție cu în detaliu sau cu bucata) cu ridicata, cu grămada, una peste alta, angro; p. ext. foarte mult, din belșug. Nevoia îi silea să-și vîndă cu toptanul rodul muncii și al pămîntului. PAS, L. I 262. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci răsipite ale oamenilor bătrîni. EMINESCU, N. 79. Culesul s-a făcut în octombrie, vînzîndu-se recolta cu toptanul. I. IONESCU, P. 258. ◊ Fig. În veci nu m-oi sătura Toate bunurile lumii cu toptanul a-ți ura. HASDEU, R. V. 101.